În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți!
Am ascultat în această seară 13 povești despre curaj. Curaj în confruntare, curaj în pierdere, curaj în munca de zi cu zi.
De mai bine de zece ani încercăm să construim o Românie din care să nu fim nevoiți să plecăm.
Am ajuns la mii de copii, cu ghiozdane, tablete pentru școala online, instrumente muzicale pentru pasionați, am dotat școli, biblioteci și centre de zi.
Am fost prietenii celor cu resurse puține, am fost prietenii celor rămași orfani. După un deceniu, copiii au crescut și ne bucurăm să îi vedem la liceu, cu note mari, sau cu pasiuni în fața cărora notele pălesc din importanță, cu premii și activități extrașcolare.
Prietenii noștri de la Leaders for Justice au organizat mii de ore de educație juridică în școli, au proiecte dedicate studenților care acoperă nevoi pe care doar cineva care poartă de grijă le vede, lucrează cu oamenii din sistemul juridic pe care îi învață despre misiune, viziune și valori ca să ne fie mai bine.
România de mâine e pe mâini bune.
Doar ca România o facem noi. Zilnic, astăzi, acum. Prin ce facem, prin ce spunem, prin curajul pe care îl avem sau nu.
În toți acești ani am avut nevoie de curaj. Când ne-au fost închise uși în nas. Când am întâlnit ticăloșia. Când am fost reduși la zero doar pentru că nu aveam spate sau din contra spatele ne era ținut de o coloană vertebrală care nu permitea plecăciuni.
Am avut nevoie de curaj când am decis că respectul e mai presus de un venit sigur în mediul universitar, iar misiunea e mai importantă decât aparența.
Am văzut în seara asta 13 povești despre formele curajului.
În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți!
Mulțumim gazdelor noastre de la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava care ne-a devenit acasă.
Mulțumim Ambasadei Regatului Țărilor de Jos,
Fundației Konrad Adenauer - Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est,
partenerilor Aqua Carpatica,
restaurantului EKER,
librăriilor Cărturești unde găsiți de câteva zile raftul Oamenii Dreptății unde Lori și Doru ne recomandă cărți
tuturor celor care au pus umărul ca seara asta să se-ntâmple și vouă pentru că ați fost aici.
Nu uitați să ne lăsați cartolina la ieșire și vă așteptăm în foaier la un pahar de vin de la Domeniile Sâmburești.
Au urcat în scenă Oamenii Dreptății. Dar scena este și în afara acestui teatru. Este în stradă, în școli, în sălile de judecată, în redacții, în comunități.
Este acolo unde fiecare dintre noi alegem să nu tăcem. Să nu acceptăm abuzul ca normalitate. Să nu ne pierdem în nepăsare.
Vă invităm să duceți mai departe povestea. Să vorbiți despre ce ați simțit aici. Să întrebați, să căutați, să acționați.
