👋Despre ce nu vorbim suficient în România? Ce este pentru tine dreptatea? Dar nedreptatea? Cum pot conversațiile despre toate astea să ne ajute să avem comunități locale mai sănătoase sau să fim noi înșine mai bine? 

✨Te invităm la un spectacol în care urcă-n scenă oamenii dreptății. Dar nu doar cei la care te-ai aștepta. Noi credem că dreptatea în sens larg ține de fiecare dintre noi, așa că aducem pe scenă de la profesioniști din justiție, jurnaliști sau profesori, la activiști, antreprenori, artiști sau creatori digitali. Toți cu povești despre ce trăiesc ei în profesiile lor sau în viața de zi cu zi și ce cicatrici au adunat de la an la an. Despre ce putem lua acasă, fiecare, ca fir de speranță sau imbold pentru schimbare. 

Toamna aceasta te așteptăm:

🗓️la Brașov, pe 14 octombrie la Sala Operei Brașov,

🗓️la Sibiu, pe 22 octombrie la Centrul Cultural „Ion Besoiu”,

🗓️la București, pe 12 noiembrie la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”,

cu spectacole diferite, în care vei regăsi povești autentice, teatru, muzică, poezie, dans și momente de film scurt, toate la scena deschisă a sincerității.

Un spectacol viu în care, timp de două ore, punem în scenă 15-20 de povești spuse de voci neconveționale: profesioniști din justiție, personalități publice, jurnaliști, activiști civici sau artiști.

An de an, povestim despre ce înseamnă dreptatea pentru fiecare, la școală, la locul de muncă, pe stradă sau în familie. Dreptatea este esențială într-o societate democractică care își dorește ce-i mai bun pentru fiecare dintre noi.

Cum o înțelegem noi, dreptatea ține de vulnerabilitate, empatie și puterea exemplului. Prin poveștile pe care le aducem pe scenă, sperăm că vom da și altora curajul să se implice în comunitățile lor.

Once the show got going, all my stress and worries went out the window. For the next two and a half hours, the quick pace of stories broke my loop, made me feel safe, connected, and part of something. For that one evening, I belonged.

This was the feeling we always aimed for when we did live shows with DoR, and it was beautiful that last week I got to feel it as a member of the audience. Last week’s OD both proved that our model worked, but it also underscored something else: it worked because the motivation of Doru and his crew this year was not a financial one, or one of awareness, or a marketing ploy to please advertisers by setting up an Instagram corner for influencers to perform in.

When Bianca told a story on stage about being bullied by a teacher in school, she wanted to reach those of us who went through that, too. When Doru Trăscău of indie rock band The Mono Jacks talked about writing songs out of his bouts of anxiety and heartbreak, he brought us closer to his work, and to the reality that we don’t have to hide our tougher moments. And when Lori talked about switching many careers over the last decade to eventually return home to Suceava and build something for her community that connected with all of us who want to make a difference.

“We all have our Suceava’s”, Lori said, and, at that moment, we all thought about it. Maybe it’s our literal hometown, maybe it’s your adoptive town, maybe it’s just a street in your neighborhood. But for a few minutes, we all belonged to a community that shared something special and connected over it. Some even cried – good storytelling can have that side-effect.

17 December 2023, DraftFour Newsletter by Cristian Lupșa, freelance journalist